Ninge sub cerul pielii mele

Ninge...

sub cerul pielii mele.

Ninge cu sarutarile

tale de catifea

cu fasii rupte

din atingerea ta,

cu privirile tale

adanci,exilate

in vulcanul epidermei

mele secate

de singuratati nerostite.

Ninge....

sub cerul pielii mele

cu firimituri din tine,
ninge...

si-mi acopera inima

cu splendoarea ta,

ninge...

si-mi ucide umbrele

ce mi-au crapat

suavitatea

sufletului.

E atat de calda

ninsoarea ta,

ii simt alizeul muzicii

rupand tacerile

lacrimilor nenascute.

Simt sangele cum danseaza

prin venele impiertrite de timp,

neuronii cum se imbratiseaza

soptindu-si secrete idei,

simt maduva oaselor

erupand de placere dumnezeiasca,
chakrele armonizandu-se

valsand in spirale de lumina

echilibrandu-mi fiinta.

Ninge...
sub cerul pielii mele

si din ometii ce-mi ingradesc inima

evadeaza celesti inorogi

ce-mi aduc aminte

de..nemurire.

Tot ce ramane

in urma ninsorii

ce ai cernut-o

cu sufletu-ti indragostit

e alaiul inefabilului,

pe care nimeni

nu mi-l mai poate darui....