Ninge sub cerul pielii mele

Ninge...

sub cerul pielii mele.

Ninge cu sarutarile

tale de catifea

cu fasii rupte

din atingerea ta,

cu privirile tale

adanci,exilate

in vulcanul epidermei

mele secate

de singuratati nerostite.

Ninge....

sub cerul pielii mele

cu firimituri din tine,
ninge...

si-mi acopera inima

cu splendoarea ta,

ninge...

si-mi ucide umbrele

ce mi-au crapat

suavitatea

sufletului.

E atat de calda

ninsoarea ta,

ii simt alizeul muzicii

rupand tacerile

lacrimilor nenascute.

Simt sangele cum danseaza

prin venele impiertrite de timp,

neuronii cum se imbratiseaza

soptindu-si secrete idei,

simt maduva oaselor

erupand de placere dumnezeiasca,
chakrele armonizandu-se

valsand in spirale de lumina

echilibrandu-mi fiinta.

Ninge...
sub cerul pielii mele

si din ometii ce-mi ingradesc inima

evadeaza celesti inorogi

ce-mi aduc aminte

de..nemurire.

Tot ce ramane

in urma ninsorii

ce ai cernut-o

cu sufletu-ti indragostit

e alaiul inefabilului,

pe care nimeni

nu mi-l mai poate darui....

CONTOPIRE

Nu vreau decât să mă hrănesc
cu apă şi lumină.
Să-mi curgă-n suflet şi în trup
cascade infinite de iubire.
Să-mi împletesc nuferi în păr
şi să miros picătura
ce le-a colindat esenţa.
Să-mi îngrădesc irisul
cu aurore boreale
ivite pe cerul luminii.
Nu vreau decât să văd
apa când se contopeşte cu lumina,
cum se îmbrăţişează timid
şi şoptesc una alteia
secrete existenţiale.
Nu vreau decât să-mi împletesc
fiinţa-n cordonul lor sideral,
să le îngădui să-mi cureţe umbrele
şi fântâna putrezită a neputinţelor.
Să fiu ca un embrion
în pântecele lor de splendoare,
să mă înec, să mă topesc,
să prind rădăcini
şi să mă pregătesc
să renasc.

ÎNTRE CUVÂNT SI TACERE

Ce sa-ti mai spun, acum când s-a oprit.
Secunda ce-mi masoara nemurirea.
Când ne-a ramas un solitar sarut
Si-o noapte ce ne-ntuneca iubirea.
Ce sa-ti mai spun? Mai are oare rost
Sa fac din nou risipa de cuvinte?
Mi-e teama c-o sa râzi de tot ce-a fost
De dorinta noastra, prea cuminte.
Ca te zaresc în nopti de insomnie:
Arunci cu pietre-n lacul meu de vise
Sau navighezi în barca-ti de hârtie
Prin valuri de sperante greu învinse...
Ca te-am vazut pe strazi, cersind lumina
Sau ca vindeai neîmpliniri în piata,
C-astepti un rasarit ce n-o sa vina
Si-o palida si trista dimineata...
Ca nu mai am nici vieti asa de multe,
Nici gânduri, nici priviri nemarginite,
Trecutul a uitat ca sa mai uite
Iar amintirea tese noi ursite...
Ce sa-ti mai spun? O dulce nepasare
Îmi murmura cuvinte idioate
Si mi-as dori sa strig în gura mare
Ca nu s-a stins, ca înca se mai poate!

te-a si m-a!

Te-am cautat pe poteci de munte..acolo unde aerul rarefiat se intalneste cu Divintitatea,te-am cautat in raza de soare jucausa de pe frunte,te-am cautat in partea nevazuta a lunii...te-am cautat...si!!! nu te-am gasit.Mi-am zdrelit genunchii si mi-am picurat inima in genele grele de insomnie...n-am stiut,nu m-am gandit...n-am intuit ca esti doar un om...eu te asezasem pe un piedestal de lumina,de adevar si incredere...dar am uitat sa te caut in adancurile mele..in vocea de dincolo de noi care-mi soptea: e doar un om..iubeste-i limitele VIATA CONTINUA!Te invit sa cobori de pe inaltimile pe care propria-mi minte te-a asezat,aseaza-te la masa mea,sa ne "ospatam" cu ce avem la indemana!!!Recunosc,ofrandele-mi aduse zilnic pe altarul dragostei te-a si m-a orbit.
Aloooo...aici pamantul,ma vezi? Sunt eu o biata muritoare care te asteapta intre permis si interzis..inca descheiata la suflet..inca te astept...insa,te avertizez ca intre timp m-am ridicat in picioare si culmea,acum observ ca mi le-am infipt bine in realitate...acum ma vezi?Sau ar trebui sa-mi pun iar masca inocentei?.......

a plecat, agatindu-si calm umbra de trup,
cum te-ai ridica si ti-ai lua haina
din cuier.
si au traversat intersectia
omul si umbra--
obsedat-concentrata in pantofi.
Ne-am atins privirile, fractionat
doar eu si el--
cum s-ar topi inghetata in pahar--
insingurat-amar.
Si am plecat
cu sufletul agatat
in umbre.

.!.....?

Un gand punctiform descentrat
s-a desenat astazi
in nebuloasa Iubirii-iluzie
si sunt prinsa-n miscarea citoplasmei--
sens antiorar.
Sufletul mi se exfoliaza, lent-imaginar.
Si-mi numar exuviile.

Aiurea.....

Astazi ma numar pe degete:
atat am mai ramas, dintr-un trup.
Mi-as aduna cioburi, sa imi refac retina
sa va privesc verde, prin sticla.
Astazi ma numar in gand
si-mi incap numai bine acum.
Dar mi-as culege rasul,
sa-mi creasca trei dinti,
sa va zambesc rosu, prin farduri.
Astazi ma numar degeaba,
aiurea...
Din cifra in cifra ma cheama
negarea.