Ce sa-ti mai spun, acum când s-a oprit.
Secunda ce-mi masoara nemurirea.
Când ne-a ramas un solitar sarut
Si-o noapte ce ne-ntuneca iubirea.
Ce sa-ti mai spun? Mai are oare rost
Sa fac din nou risipa de cuvinte?
Mi-e teama c-o sa râzi de tot ce-a fost
De dorinta noastra, prea cuminte.
Ca te zaresc în nopti de insomnie:
Arunci cu pietre-n lacul meu de vise
Sau navighezi în barca-ti de hârtie
Prin valuri de sperante greu învinse...
Ca te-am vazut pe strazi, cersind lumina
Sau ca vindeai neîmpliniri în piata,
C-astepti un rasarit ce n-o sa vina
Si-o palida si trista dimineata...
Ca nu mai am nici vieti asa de multe,
Nici gânduri, nici priviri nemarginite,
Trecutul a uitat ca sa mai uite
Iar amintirea tese noi ursite...
Ce sa-ti mai spun? O dulce nepasare
Îmi murmura cuvinte idioate
Si mi-as dori sa strig în gura mare
Ca nu s-a stins, ca înca se mai poate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu