Ne mor fluturii

tu odisee a aceeasi adiere eu doar doua ferestre deschise prin care sa razbata lumina unul spre celalalt degetul usor apasat pe buze presând tacerile nesfârsite furtuna gândurilor rasucindu-ne ca într-un joc de-a baba-oarbasi cerul – mult prea ocupat cu eliberarea ploilor –de atâtea pretexte am avea poate nevoie pentru a ne primeni zilnic amurgul fluturilor din noi.